Introducere în aikido

Vă salut părinţi, bunici, copii, practicanţi şi iubitori de arte marţiale şi mişcare,


Numele meu este Gabriel Borcea, centura neagră 1 Dan Aikido în cadrul ACS Aiki-Budo Bucureşti din Federaţia de Aikido Modern.
Scriu acest articol pentru a aduce la cunoştinţă "publicului prahovean" necesitatea de mişcare, de sport de masă şi efectele lor pozitive. Totodată aici se pot găsii informaţii despre Aikido, o artă marţială japoneză şi beneficiile practicării sale. Am un proiect şi anume deschiderea unui club de aikido în oraşul Ploieşti şi pe care treptat îl voi prezenta pe acest blog, dar mai întâi o să fac o scurtă prezentare clubului nostru, pentru că dumneavoastră să puteţi înţelege mai bine. Asociaţia Cultural - Sportivă Aiki - Budo are colaborări cu următoarele unităţi şcolare şi preşcolare:
- Grădiniţa Mary Poppins: 50 copii împărţiţi în 4 grupe;
- Grădiniţa Aricel: 20 membri;
- Grădiniţa Universul Copiilor (cu 2 sedii, în cartierele Băneasa şi Pipera): 30 de membri;
- Grădiniţa Dream Land: 10 membri;
- Grup Şcolar AS: 40 de membri (cu 2 sedii, în cartierele Băneasa şi Pipera);
- Grădiniţa Zori de zi cu 15 membri;
- Grădiniţa Paradisul Verde (din cartierul rezidenţial cu acelaşi nume, în comună Corbeanca) cu 30 de membri împărţiţi în două grupe;
- Şcoala Genesis cu elevi din clasele I - VII împărţiţi în două zile pe săptămână.
ACS Aiki - Budo mai are şi două secţii proprii la Şcoală 182 din cartierul Chitila şi Şcoala 188 din cartierul Berceni, unde învaţă Aikido aproximativ 100 de copii şi 50 de adulţi.
Dorinţa mea este să deschid un club de aikido în Ploieşti. De ce? Pentru că aikido este adresat tuturor şi are beneficii atât în rândul adulţilor cât şi al copiilor. Am tot vorbit de beneficii şi cred că trebuie să încep să le expun. Vreau mai întâi să spun că vorbesc din experienţa mea şi a prietenilor mei deci sunt lucruri probate. În primul rând Aikido înseamnă mişcare. În societatea în care trăim nu mai găsim timp pentru aşa ceva, viaţa noastră se derulează în jurul job-lui şi a televizorului ceea ce face din noi nişte indivizi cu o condiţie fizică scăzută şi o sănătate precară. Pentru un psihic sănătos avem nevoie şi de un fizic bun. În igiena personală trebuie să avem MĂCAR jumătate de ora de mişcare. Se mai gândeşte cineva la asta? Oare nu este absurd să nu te gândeşti la sănătatea ta? Poţi face ceva pentru recuperarea sănătăţii sau o poţi cumpăra?
Să vorbim acum de cei mici, de copii care sunt mereu în preajma noastră şi care reprezintă viitorul. Ei mai fac mişcare? Cele două ore de "educaţie fizică" (în cazurile fericite) din şcoală sunt de ajuns? Vedem tot mai mulţi copii cu o masă mult prea mare pentru vârsta lor care îşi duc viaţa între Fast-food, calculator şi televizor. Vor avea ei o viaţă sănătoasă? Eu am văzut mulţi copii la Aikido care aleargă în sală, sunt plini de viaţă şi cel mai important sunt fericiţi. Am lucrat cu ei am văzut cât de bucuroşi sunt că au venit la sala şi prin asta îmi dau seama că Aikido le face foarte bine.
Ce îşi poate dori un părinte? Un copil sănătos şi ascultător. În sala micul aikidoka învaţă ce reprezintă respectul atât pentru sensei care reprezintă atât profesorul său cât şi fata de ceilalţi colegi de antrenament. Sunt angrenaţi mereu în concursuri şi multe alte competiţii sportive pentru a li se dezvolta spiritul practic, ambiţia, ideea de a face lucrurile temeinic şi cu seriozitate.
Pentru ei comportamentul în afara saltelei este foarte important, deoarece un aikidoka trebuie să fie disciplinat atât în sala cât şi acasă. Părinţii (care nu de puţine ori ajung şi ei practicanţi alături de copiii lor) joacă un rol foarte important, ei dând nota de la disciplină de acasă. În felul acesta corectarea comportamentului se face atât acasă cât şi în sală. Sincer să fiu am văzut copii schimbaţi în urma antrenamentelor.
În cadrul Federaţiei noastre activităţile sunt foarte interesante şi folositoare pentru copii. un exemplu de o astfel de activitate este "Cupa Samuraii". Scopul ei este responsabilizarea şi dezvoltarea simţului competitiv individual. Urmărind însuşirea corectă de către Aikidoka (practicant aikido) a teoriei Aikido-lui şi a elementelor de baza precum şi aplicarea principiilor filosofice ca mod de viaţă. Ea este adresată copiilor între 3 şi 14 ani fiecare trebuind să acumuleze 100 de puncte pentru a ieşi câştigător. Fiecare participant are şanse egale. Punctajul se împarte în două: disciplina şi executarea corectă a procedeelor. O pondere foarte mare o are comportamentul micuţilor la şcoală (precum şi notele) sau grădiniţă, nota la disciplină hotărându-se atât prin comportamentul de la aikido, grădiniţa/şcoală şi cel de acasă, importante fiind faptele bune făcute şi cele rele care nu se mai repetă. Părinţii pot acorda între 0 şi 30 de puncte pentru disciplina. Astfel copii sunt corectaţi din toate părţile. Ca orice concurs este nevoie şi de o perioadă de pregătire (de obicei de o lună) în care "micii samurai"trebuie să muncească cât mai mult şi să fie cât mai cuminţi pentru obţinerea unui punctaj favorabil. La ultima ediţie a Cupei, desfăşurată în Sala Rapid au fost peste 400 de copii.
În cadrul Federaţiei noastre, activităţi interesante şi educative sunt taberele de la munte unde copiii învaţă lucruri practice care le folosesc în viaţă. Spre exemplu la ultima tabăra făcută de clubul nostru copiii au fost" cercetaşii aikibudo" au avut obiectiv învăţarea regulilor de supravieţuire. Ei au învăţat care sunt cauzele accidentelor, ce înseamnă supravieţuirea, atenţia, responsabilitatea, eficienta, optimismul, comunicarea şi respectarea naturii. Ca orice activitate a avut un punctaj pe baza căruia s-au dat premii în funcţie de comportament.
La Aikido un lucru foarte important este examenul de centură, unde copii devin mai disciplinaţi înţelegând pasul pe care îl fac şi responsabilităţile pe care le aduce înaintarea în grad. În Aikido la copii întâlnim 9 centuri colorate începând cu cea galbenă şi terminându-se cu cea neagră. La fel ca la cupe cea mai importantă este disciplina. Dacă execuţi perfect tehnica dar nu eşti disciplinat nu poţi avansa în grad sau câştiga cupa.
Încerc să aduc ceea ce am văzut şi învăţat în Bucureşti şi în Prahova şi să creez şi eu activităţi fizice educative. Printre ele sunt "Lecţiile verzi" adresate atât copiilor cât şi adulţilor unde se va face aikido în aer liber (suntem în Prahova şi avem unde) şi se va învaţă cât de importantă este natura şi cât de mult trebuie respectată, ca şi ea să te respecte pe tine. O altă activitate va fi "Munca în echipa" care se va desfăşura tot în aer liber (măcar aşa ne mai eliberam de aglomeraţia oraşului). Este dedicata celor mici şi celor mari în egală măsură şi va avea ca scop conştientizarea zicătoarei romaneşti:" unde-i unul nu-i putere unde-s doi puterea creşte". Voi organiza pentru cei mici excursii şi drumeţii pentru bună socializare şi cunoaşterea a cât mai multor locuri.
Aikido responsabilizează mai mult şi pune ordine atât în viaţa celor mari cât şi a celor mici. Atât unii cât şi alţii învaţă că cel mai important este lucrul bine făcut, faptele bune şi evitarea conflictelor.
Aikido mai are un avantaj el poate fi practicat la orice vârstă de orice persoană. Am întâlnit practicanţi şi am avut colegi de antrenament cu vârste cuprinse de la 4-5 ani la 64! Nu exista impediment în practicarea aikido-ului. Singurul lucru de care este nevoie este VOINŢA şi să ne detaşam un pic de "prietenii noştrii" televizorul şi calculatorul. Merita măcar să încercăm.
Un alt lucru foarte important pe care vreau să-l aduc în discuţie este ca Aikido nu are competiţie, afară de cele ale copiilor, unde competiţia capăta altă formă şi anume măiestria în executarea unei tehnici şi corectarea comportamentului. Aikido ne învaţă că sigurul cu care trebuie să ne întrecem este cu noi înşine. Trebuie să luptăm cu lenea noastră de a face mişcare şi fapte bune, cu lăcomia pentru menţinerea unui corp sănătos, cu invidia, cu mândria şi cu alte multe lucruri negative care ne conturează urât caracterul.
Aikido ca rezultat al Federaţiei noastre nu trebuie privit ca o meditaţie filosofica sau că ar avea vreo legătură budistă sau hindusă. Am învăţat de la japonezi ce este bun şi anume tehnică şi trebuie să adaptăm aikido la credinţa şi ţara noastră minunată. Nu putem fii japonezi în România. Noi suntem români care facem aikido! Prin el ajungem la o mai bună înţelegere şi comunicare.
La aikido întâlnim o experienţă minunata: în executarea tehnicilor practicanţii sunt pe rând Uke şi Nage. Asta înseamnă că pentru un moment ataci şi partenerul de antrenament îţi face un procedeu iar apoi rolurile se schimba. Astfel vezi cum este să fii în ambele ipostaze.
Avem mare nevoie să ne detensionam, să ne gândim mai mult la noi, la familiile noastre şi la bună înţelegere cu semenii, la natura care ne înconjoară şi la Dumnezeu.
Eu voi continua să scriu şi să vă aduc cât mai multe informaţii despre Aikido însă trebuie să îmi spuneţi ce anume vă interesează. Vă aştept, la bună vedere!